Ecoul sunetelor scoase de o chitară, plasată într-o cameră intunecată, se răsfrânge din umbrele albăstrui ale soarelui, care între timp şi-a schimbat culoarea
Se aude un tic basic înfundat, dintr-un colţ, unde un soricel flămâd îşi avea casa... il ignor
Inima mea bate în ritmuri de stopping, iar ochii imi sunt neclintiţi, din locaşul în care stau de atâta amar de vreme...
Fruntea simte o mică masă de aer rece, care intră printr-o crăpatură din zidul umed, unsuros, şi plin de ,,amprente'' ale timpului.
Prin geamul prăfuit, parcă dă să intre o rază de soare, albastră, ce se rasfrange dintr-un firicel de apă, ce se mişcă nestingherit prin încaperea ce părea, a se intinde la nesfârsit
Aud nişte voci ciudate, ce spun lucruri fără noimă, într-un ritm alert...foşnete, zgomote brizante, lumini puternice...nu pot să adorm, e prea multă agitaţie...prea multă agitaţie într-o cameră goală ...o iau razna
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu